Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1.A pune (sau a lega cu) zgardă pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate în acțiuni; a ține în frâu pe cineva. 3. Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaște). [g.-d. art. zgărzii] (Cuv. autoht.)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini. 2. (Înv.) Salbă, colan, șirag de pietre scumpe. – Comp. alb. shkardhë.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGÁRDĂ s. (înv.) prohaz. (Ogar cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGÁRDĂ s. v. colan, colier, salbă, șirag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. ~ (et. nec.; explicațiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. și alb. par sa provină din rom.)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zgárdă s. f., g.-d. art. zgărzii; pl. zgărzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGÁRDĂ zgărzi f. 1) Curea prevăzută cu o cataramă (sau cu un cerc de metal), care se prinde în jurul gâtului la câini și de care se prinde lanțul sau o altă curea (pentru a fi legat sau purtat). ◊ A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate în acțiuni; a ține în frâu pe cineva. 2) Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaște). 3) înv. Podoabă constând dintr-un șirag (sau mai multe) de mărgele, monede sau alte obiecte decorative, purtată la gât de femei. [G.-D. zgărzii] /Cuv. autoht.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sgárdă (-ắrzi), s. f.1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicațiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Pușcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); același lucru se poate spune și despre cuvîntul alb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)