Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGLĂVÓC2, zglăvoci, s. m. (Pop.) 1. Floare de cânepă (mai ales a cânepei de toamnă). 2. (Bot.) Vinețele. – Bg. glavoč.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZGLĂVÓC1 s. m. v. zglăvoacă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGLĂVÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, ghioc, vinețea, vinețică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zglăvóc2 s.m. (înv.) căpățână, bulb, spic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zglăvóc (bot.) s. m., pl. zglăvóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGLĂVOÁCĂ ~ce f. Pește de talie mică, fără solzi, având cap mare și turtit, răspândit în apele de munte. /<bulg. glavoț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGLĂVÓC ~ci m. 1) Floare a cânepei (de toamnă). 2) Plantă erbacee cu flori, de obicei albastre, care crește, mai ales, prin semănături; albăstrea. /<bulg. glavoț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGLĂVOÁCĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglăvóc s. m.] – Bg. glavoč.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGLĂVOÁCĂ s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGLĂVOC-GÁLBEN s. v. scai-galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sglăvóc (-ci), s. m.1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zglăvoácă s. f. /zglăvóc s. m. (zool.), pl. zglăvoáce/zglăvóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)