ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. ~ 2. ~; zguduire sufletească.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGUDUITÚRĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 4. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zguduitúră s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGUDUITÚRĂ ~i f. 1) Zguduire puternică, nerepetată; zdruncinătură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zdruncinătură. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink