ZICÁLĂ, zicale, s. f. Zicătoare (1), proverb. – Zice + suf. -ală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZICÁLĂ, zicale, s. f. 1. Zicătoare, proverb. 2. (Reg.) Melodie executată cu un instrument muzical; cântec (de joc). – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -ală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZICÁLĂ s. proverb, zicătoare, vorbă bătrânească, (rar) parimie. (Colecție de ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZICÁLĂ ~e f. Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicere. /a zice + suf. ~ală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink