ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare. 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZICĂTÚRĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink