Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zidi (verb tranzitiv) , zidire (substantiv feminin)   
ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvârșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZIDÍRE, zidíri, s.f. 3. ~, v. facere (2.) 4. (Înv. concretizat) ~.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZIDÍRE s. 1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, după Biblie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZIDÍRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântă-tor, vietate, viețuitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Zidire ≠ demolare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZIDÍ pers. 3 se ~éște intranz. A lua naștere; a lua ființă; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZIDÍ ~ésc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală și vegetală) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /<sl. zidati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZIDÍRE ~i f. 1) v. A ZIDI. 2) Obiect zidit; construcție; clădire. 3) înv. Ființă vie; vietate; făptură; creatură. /v. a zidi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 să zideáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A zidi ≠ a dărâma, a strica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
zidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 sg. și pl. zideáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)