ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – Ngr. zizania.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZIZÁNIE2, zizánii, s.f. v. zâzanie1.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZIZÁNIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție. 2. (Agro-stemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZIZÁNIE s. v. bălărie, buruiană, sălbăție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zizánie/zâzánie (plantă) s. f. (sil. -ni-e), art. zizánia/zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zizániei/zâzániei; pl. zizánii/zâzánii, art. zizániile/zâzániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink