ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa centrală și răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. złoty.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Republicii Populare Polone. ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben, care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între secolele al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. ♦ (Reg.) Nume dat în trecut florinului austriac; monedă de argint de două coroane. – Pol. złoty.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zlot s. m., pl. zloți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zlot (-ți), s. m. – Monedă de aur, ducat. – Mr. zloată. Pol. złoty, din rus. zlotyĭ, sl. zlatŭ „aur” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 540), cf. ngr. ζόλοτα, mag. izlot. – Der. zlotaș, s. m. (strîngător de impozite), înv.; zlătar (var. zlotar, megl. zlătar), s. m. (căutător de aur, țigan aparținînd grupurilor care căutau nisipuri aurifere; aurar), din sl. zlatarŭ; zlătărie, s. f. (meseria de căutător de aur); zlatiță, s. f. (lingou, rondelă), sec. XVII, înv., din sl. zlatica; Zlatoust (var. Zlataust), s. m. (Crisostomul), din sl. Zlatoustŭ, trad. din gr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZLOT, zloți, s. m. ~ ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între sec. al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului2, care a circulat în trecut și la noi și care, la începutul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu în 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioară în Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatŭ = aur) [def. DLRLC]
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zlot s. m., pl. zloți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZLOT ~ți m. 1) Unitate a sistemului monetar în Polonia. 2) înv. Monedă de aur (egală cu un galben) sau de argint cu circulație în unele țări din Europa. /<pol. zloty
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink