Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Pr.: zme-u-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Var.: sméură s. f.] – Din zmeur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZMÉURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zméură s. f. (sil. zme-u-), g.-d. art. zméurei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZMÉURĂ ~e f. Fruct al zmeurului. [G.-D. zmeurei; Sil. zme-u-] /Din zmeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sméură (-ri), s. f. – Fructul roșu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – Var. zmeură și der. Mr. asńură. Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu „căpcăun” (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică mr. Etimonul *meulummeum „?” (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, cf. rus. smoródina „coacăză”, smorčok „zbîrciog”, smorstennyĭ „încrețit”, sb. smigj, smrec, smreka „ienupăr”; bg. smrăštjam „a cuta, a încreți”. – Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s. m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriș (var. smeurică), s. f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rug de zmeúră s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)