ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZORNĂIÁLĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink