ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zornăitúră s. f., g.-d. art. zornătúrii; pl. zornăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink