ZULÚF, zulufi, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, cârlionț. – Din tc. zülüf, ngr. zulúfi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZULÚF, zulufi, s. m. Cârlionț. – Tc. zülüf (bg. zuluf).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zulúf s. m., pl. zulúfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZULÚF s. v. buclă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zulúf (-fi), s. m. – Buclă, cîrlionț. – Mr. dzuluf, zăluf, țaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Șeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine țuluc, s. m. (smoc), în Mold. – Der. zulufat, adj. (cu zulufi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zulúf s. m., pl. zulúfi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZULÚF ~i m. Șuviță de păr, răsucită în formă de spirală; cârlionț; buclă. /<turc. zülüf, ngr. zulúfi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink