Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Tc. zorba.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZURBÁ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba.Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZÚRBĂ, zúrbe, s. f. v. zurba. [morf. DLRLC]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZURBÁ ~le f. înv. 1) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie; zarvă. /<turc. zorba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)