ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere; clopoțel. – Cf. magh. zörögni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. Clopoțel de forma unui mic glob de alamă, cu una sau mai multe găurele în corpul lui și cu o bilă în interior, care sună la atingere sau prin agitare. [Var.: zurgalắu s. m.] – Comp. magh. zörgeni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zurgălắu s. m., art. zurgălắul; pl. zurgălắi, art. zurgălăíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZURGĂLĂU s. clopoțel, (rar) zdrăngănel. (Cai cu ~i.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zurgălău s. m., art. zurgălăul; pl. zurgălăi, art. zurgălăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZURGĂLẮU ~i m. mai ales la pl. Clopoțel de metal, de formă sferică, cu găurele și cu o bilă înăuntru, care sună când este mișcat. /cf. ung. zörögni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink