ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zurlíu (fam.) adj. m. f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZURLÍU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbenghiu. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink