Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zvântura (verb) , zvânturat (adjectiv)   
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat. ♦ (Substantivat, înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura[1].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZVÂNTURÁT adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZVÂNTURÁT s. v. aventurier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZVÂNTURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care privește totul cu ușurință; lipsit de seriozitate; ușuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zvăpăiat; zbanghiu. 3) Care este înclinat spre aventuri; căruia îi plac aventurile. /v. a se zvântura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)