ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Din zvântura + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZVÂNTURÁTIC adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZVÂNTURÁTIC adj. v. aventuros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zvânturátic adj. m., pl. zvânturátici; f. sg. zvânturátică, pl. zvânturátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZVÂNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) v. ZVÂNTURAT. /a se zvântura + suf. ~ic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink