ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink