ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Din zăbun + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zăbunár s. m., pl. zăbunári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂBUNÁR ~i m. înv. 1) Meșter care confecționa zăbune. 2) Negustor de zabune. /zăbun + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink