ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Din ză[păcit] + [hă]băuc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăbăúc adj. m., pl. zăbăúci; f. sg. zăbăúcă, pl. zăbăúce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) Care este buimac; zăpăcit; năuc. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink