ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink