ZĂGNÉATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂGNEÁTĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Rus zagneta, ucr. zahnit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂGNEÁTĂ s.f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
ZĂGNEÁTĂ, zăgnéte, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pâine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet', sl. gnĕtiti a aprinde)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zăgneátă s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink