ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zângănitór, -oáre, zinghenitór, -oáre adj.] – Din zăngăni + sif -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂNGĂNITÓR adj. v. zornăitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂNGĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăngănește; care produce zăngănituri; zornăitor; zuruitor; zdrăngănitor. /a zăngăni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink