ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg de apă adâncă, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar. – Slav (comp. rus zanoga, ucr. zanoha).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂNOÁGĂ s. v. circ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)noga › megl. zănoagă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂNOÁGĂ ~ge f. 1) Depresiune circulară în zona munților, având versante abrupte. 2) Poiană înverzită. 3) Loc între munți sau dealuri potrivit pentru agricultură. 4) Ochi de apă care se formează după un zăgaz. /<sl. za noga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink