ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, larmă, balamuc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂPĂCEÁLĂ s. 1. v. buimăceală. 2. v. dezorientare. 3. v. tulburare. 4. fâstâceală. 5. v. sminteală. 6. v. confuzie. 7. babilonie. 8. v. debandadă. 9. v. dezordine. 10. dezordine, neorânduială, răvășeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂPĂCEÁLĂ ~éli f. Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink