ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Din zaraf + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂRĂFÍE s. v. cămătărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zărăfíe s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărăfíi, art. zărăfíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂRĂFÍE ~i f. înv. 1) Local unde se schimbau banii. 2) Ocupația de zaraf; cămătărie. [G.-D. zărăfiei] /zaraf + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink