ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din sl. zavĕsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Slav (v. sl. zavĕsa).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zăveáză, zăvéze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
zăveáză s. f., g.-d. art. zăvézei; pl. zăvéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂVEÁZĂ ~éze f. înv. 1) Bucată de țesătură care se pune la ferestre (uneori la uși, la paturi) drept podoabă, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lână care se pune pe perete; scoarță. /<sl. zavĕsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink