ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink