ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBLĂCÍU s. (AGRIC.) (rar) bătătoare. (~ pentru cereale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmblăcíu s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBLĂCÍU ~e n. Unealtă agricolă formată dintr-un băț, articulat prin curele cu o coadă lungă, cu care se prelucrează cerealele sau păstăioasele pentru a separa boabele. [Sil. îm-blă-ciu] /cf. a îmblăti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink