ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Îmbucurător ≠ dezolant, înstristător, mâhnitor, supărător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink