Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBUJORÁT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~ți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBUJORÁ ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBUJORÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre față, obraji) A se înroși ușor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. și pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbujoréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink