Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A îmbunătăți ≠ a agrava
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se îmbunătăți ≠ a se agrava
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink