ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREJURÍME s. v. apropiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREJURÍME s. v. circumferință, perimetru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPREJURÍME ~i f. Loc ce se află în apropiere. ~ile orașului. [G.-D. împrejurimii] /împrejur + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink