Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPRIETENÍ vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrietení vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrieteneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎMPRIETENÍ ~ésc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPRIETENÍ mă ~ésc intranz. A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se împrieteni ≠ a se îndușmăni, a se învrăjbi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink