Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPROȘCĂTÚRĂ s. v. împroșcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPROȘCĂTÚRĂ ~i f. 1) Împroșcare nerepetată. 2) Loc care păstrează urmele împroșcării. /a împroșca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)