ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPRĂȘTIETÓR adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrăștietór adj. m. (sil. -ti-e-), pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink