Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împuternici (verb tranzitiv) , împuternicire (substantiv feminin)   
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUTERNICÍRE s. 1. v. delegație. 2. autorizație, (înv.) ispravă. (I-a dat ~ să-l reprezinte.) 3. în-vestire, învestitură. (A primit ~.) 4. drept, putere, (înv.) tărie. (Are ~ deplină pentru ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUTERNICÍRE s. v. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdră-venire, reconfortare, refacere, resta-bilire, tonificare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPUTERNICÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forțe fizice și/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍRE ~i f. 1) v. A ÎMPUTERNICI. 2) jur. Act prin care cineva este împuternicit să realizeze o acțiune. A primit ~ specială. /v. a împuternici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, întări, întrema, înzdrăveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se împuternici ≠ a se moleși
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. împuterniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)