Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUTERNICÍT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuternicít s. m., pl. împuternicíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPUTERNICÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forțe fizice și/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍT ~ți m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat; mandatar. /v. a împuternici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, întări, întrema, înzdrăveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se împuternici ≠ a se moleși
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. împuterniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink