Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUȚÍ vb. 1. v. altera. 2. v. cloci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎMPUȚÍ împút tranz. (spații, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPUȚÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanțe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUTÁ vb. I. v. imputa.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)