Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUȚÍT adj. 1. v. alterat. 2. v. clocit. 3. v. neplăcut. 4. v. viciat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUȚÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPUȚÍ împút tranz. (spații, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPUȚÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanțe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPUȚI și A SE ÎMPUȚI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneș; trândav; puturos. /v. a împuți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUȚÍ vb. 1. v. altera. 2. v. cloci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink