Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împăna (verb tranzitiv) , împănare (substantiv feminin)   
ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
împănáre s. f., g.-d. art. împănării; pl. împănări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPĂNÁ ~éz tranz. 1) (carne sau unele legume) A cresta, introducând slănină, usturoi (și condimente). 2) (unelte) A asambla cu ajutorul unei pene, asigurând stabilitatea. 3) (spații, suprafețe etc.) A umple, distribuind elemente omogene printre alte elemente. /<lat. impinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂNÁ vb. v. împânzi, înțesa, umple.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împăná vb., ind. prez. 1 sg. împănéz, 3 sg. și pl. împăneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)