ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
împărătíță s.f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂTÍȚĂ ~e f. pop. 1) (în trecut; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. 2) Fiică a unui împărat; principesă; prințesă. /împărat + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink