ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHEGĂTÚRĂ s. v. coagulare, închegare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închegătúră s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink