Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCIUDÁT, -Ă, înciudați, -te, adj. Plin de ciudă; ciudos. – V. înciuda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCIUDÁT adj. necăjit, supărat. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCIUDÁ, înciudez, vb. I. Refl. și (rar) tranz. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCIUDÁ ~éz tranz. rar A face să se înciudeze. /în + ciudă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCIUDÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de ciudă. /în + ciudă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCIUDÁ vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înciudá vb., ind. prez. 1 sg. înciudéz, 3 sg. și pl. înciudeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink