ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCREZĂTÓR adj. (franțuzism) confient. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCREZĂTÓR1 adv. Cu încredere. /în + crezător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCREZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care se încrede în orișicine; capabil de a crede cu ușurință orice; credul; naiv. 2) Care vădește încredere. Privire ~oare. /în + crezător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink