Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCRUNTÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. îmbufnat. 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorât. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se încrunta ≠ a se descrunta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. și pl. încrúntă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink