Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încăiera (verb tranzitiv) , încăierat (adjectiv)   
ÎNCĂIERÁT s. n. (Reg.) Încăierare. – V. încăiera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCĂIERÁT s. v. bătaie, încăierare, luptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încăierát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCĂIERÁ încáier tranz. A ataca înconjurând din toate părțile. /în + caier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-ați ~?) 2. a se hărțui. (Se ~ în joacă.) 3. a se încleșta, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. și pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încáiere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)