Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te, adj. 1. Dator (cu bani). 2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. [Var.: îndatorít, -ă adj.] – V. îndatora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDATORÁT adj. 1. v. dator. 2. v. obligat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDATORÁ ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoștință. Prietenia mă ~ează. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligații. Regula ~ează. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garanție în schimbul unui împrumut. 4) A face să se îndatoreze; a face dator. /în + dator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDATORÁ mă ~éz intranz. A intra în datorii; a deveni dator. /în + dator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDATORÁ vb. 1. v. împrumuta. 2. v. obliga. 3. v. an-gaja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndatorá vb., ind. prez. 1 sg. îndatoréz, 3 sg. și pl. îndatoreáză; ger. îndatorând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink