ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDATORÍNȚĂ s. v. datorie, îndatorire, însăr-cinare, obligație, sarcină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndatorínță s. f., g.-d. art. îndatorínței; pl. îndatorínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink