Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDEMÂNÁRE s. f. Ușurința de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații; iscusință, abilitate, pricepere, dibăcie. – V. îndemâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDEMÂNÁRE f. pop. Capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare ~ în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDEMÂNÁRE s. 1. abilitate, destoinicie, dexte-ritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mânuirea ...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îndemânáre s. f., g.-d. art. îndemânării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndemâná vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. și pl. îndemâneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
la îndemână loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink